O femeie la cutie sau feminitatea ca normă impusă, o „prințesă”, o păpușă, a cărei unui scop este să existe și să fie utilizată asemănator unui obiect, asimilată celorlalte bunuri selecționate generatoare de prestigiu aparținătorilor lor.

Falsa realitatea spectaculară se construiește în jurul unui scop central – femeia trebuie să fie de tipul baby doll: un trofeu, o valoare cuantificabilă, a cărei strălucire depinde de existența unui public care să-l aplaude pe cel/ cea care o are „în posesie”.

„Tăticul” e necesitate mentală, e cel care îi vrea binele, care știe, care ordonează, care îi rezolvă toate problemele, care o face fericită, și care, evident, este și responsabil pentru fericirea ei, iar ea are îndatorirea să fie fericită.

Neîndeplinirea obligațiilor de către ambele părți strică jocul!