Categorie: Proiecte

2012 Roșu postindustrial

Prefer metafora. Nu dau verdicte, nu strig, nu sunt radicală, vorbesc în șoaptă. Încerc să caut, cu riscul de a nu găsi, profilul identitar al celor care, în mod întâmplător, ne-am nascut cam în același timp și în același loc. Mă bazez pe amintirile trunchiate ale unui foste vieți fericite. Propria mea mitologie este, în mod direct, legată de mitologia colectivă a generației mele. M-am născut în 1986. Pentru noi Ceaușescu nu a existat ca atare. Era un personaj aproape ficțional. În schimb, tranziția a fost o certitudine, un moment profitabil, în care puteai să ai zilnic ceva nou, pentru că noul parcă se năștea peste noapte. Nu este prea clar, însă, de unde am pornit și dacă sau când s-a terminat. Cert este că odată cu generația mea s-a născut o lume.

2012 Little red steps

În spațiul galeriei a fost organizată o sală dintr-un muzeu imaginar al istoriei recente în care oricine, privind oricare dintre exponate, poate avea ocazia să reflecteze la ce a fost, la ce ar fi putut schimba și, implicit, la ce ar fi putut să fie și nu este astăzi.

2011 Invisile me

(In) visible me…Sau un gen de „eu” pus între paranteze… este o încercare de explorare a jocului dintre esență și aparență, dintre diverse paliere de conștientizare a relației cu sinele. Manechinul roșu concentrează propriile frustrări, negări, defecte, decepții, deziluzii, inadecvări, preconcepții…mai scurt, defecte.

2010 Upper class supervised

bișnuită să își consume natura într-o stare permanentă de autosuficiență mascată, într-o superioritate aproape obligatorie – dobândită prin statut -, retrasă în spații greu-accesibile, situate simbolic considerabil deasupra firescului, înalta clasă e, teoretic, imposibil de surprins în postura de obiect de observație vulnerabil ori lipsit de consistență. Propunem un unghi de vedere plonjant, de unde, membrii acestei categorii sociale restrânse și cosmopolite devin banale subiecte de analiză.

2009 Epigrafica – un alt fel de mimesis

Proiectul de față este reprezentarea unui mod de raportare la lume, un soi de sondare interioară și exterioară a unor raporturi între real și fals, care presupune un refuz al evidenței.